Motto: E un cantec trist,
Un cant de altadata,
In care Teleormanul,
E zilnic tras pe roata.
O liniște se lasa
de crapa doru-n noi,
cand fructele tristeței
se storc in Teleorman.
Suspina 'nalt in noapte
salcamii noștri goi,
precum morocanosul,
surd, batran, gorgan.
Semințele rasar
in morminte ostenite,
gandim mereu ca-i vis,
un fioros blestem de fel.
Se preling sub ceruri
pasari ratacite,
cu patima-mpietrita
tu-nchina-te la El.
Aș vrea sa ma intorc
copil pierdut sa plang:
aceeași penitența
grea-n Județul Painii,
restanțele ramase
sub umarul meu stang,
și drumu-adanc sapat
in crapatura mainii.
10.12
|