Abia acum
Abia acum, suspin gandind la tine,
Neizbavita țara cu destin cainesc;
In piept, adanc port ranile cu mine,
Bandaje nefiind sa pot sa folosesc.
Trec iata varste una cate una;
Buimaca-n crancena comoditate,
Genunchiul tau infrant dintotdeauna,
Așteapta sa-i faca Dumnezeu dreptate.
De secoli apele inghit la nume,
Raman pe valuri case fara lacrimi,
Copilaria nu mai are rost pe lume,
Iubiri se-ascund spre Minusul de Patimi.
Atunci cand parca mai traiam lumesc
In umbre refulam ca se muncește mult,
Iar astazi cand prapadul e firesc
Nu pot sa numar cate lacrimi iți ascult.
12-05-11
|