Scrisoare catre romani
de Stelian Platon
Ce pot sa va spun din America,
e ca tara mea e unica, are o frumusete
imensa si unica si seamana doar cu ea,
cu Romania: trista, barfita, de clanuri
politice si tiganesti batjocorita,
iar zilnic frustrata si jefuita.
Ca sa fie apreciata, trebuie sa cedeze
ceea ce i se cere, adica sa intoarca spatele
spre a primi sutul salvator:
doar unul de la fiecare
dat cu cate doua picioare,
o sfanta eurotaxare.
Altfel nu poate intra
pe orbita cu stele,
daca nu avem suficiente lichele,
daca nu avem lideri amorali,
peste noapte ajunsi
bogati si homosexuali,
daca nu acordam ungurilor
teritoriu si autonomie,
limba maghiara
in scoli si la primarie,
iar tiganilor origine romana
si denumire romana,
cu doi "R" inscrisi pe rana
si dreptul de a jefui,
pentru a putea trai,
cativa regi si un imparat,
cate-un baron local si-un lider agramat,
revendicand trecutul pas cu pas,
sa dam si chiar ce nu-i de dat
si-om mai vedea ce-a mai ramas,
spre a-i despagubi,
ca nu pot a munci,
verb inlocuit cu "a ciordi".
Altminteri, intram in Uniunea Europeana
a Statelor Independente Sovietice,
cu buticuri ce vor lucra
dansand in carlige de macara.
Numai asa veti primi dreptul
de a contribui cu
plutoane pentru pace in
Covasna si Harghita, ori
dreptul la viza turistica spre Miercurea Ciuc,
dar si o identitate ca sa intrati
pe teritoriul vecin,
pamant minat cu venin; peste borna
sau barna din ochiul unguresc.
Ce pot sa va spun din America?
Inca asteptam dreptul sa avem
in Europa tara,
chiar cu aceeasi capitala, la care am contribuit
cu gauri in asfalt, in conducta termica si cea de benzina
si am saracit si ziua de lumina.
Tara pe care au putut-o salva
numai minerii, sadind flori
in fata Teatrului National,
desi nu s-a turnat destul sange studentesc
la radacina lor.
Sa aplaudam un prim-ministru conformist,
fiindca ajuta fratii unguri intru
convietuire bilingva, sau bifurcata
ca limba sarpelui crotal
sasaind langa hotar.
"Iarta-ne, Majestate, ca facem doar ce stim!"
zicea poporul meu,
proscris de Dumnezeu,
in cursa spre Minus Infinit.
Dar nici varsta Ta, Majestate, nu merge
la Plus Infinit. Atunci am scapat de o mare grija.
Rasuflam usurati.Tu nu esti vesnic, Majestate,
numai noi putem pluti in vesnicie
spre Minus -la Infinit!
Adaugati comentariul dumneavoastra:
|