Dedicata fostei mele colege
care a ramas așezata in nopțile
mele inca, Cerveneanu Steliana-Bragadiru,Teleorman
Rasfoiesc imagini din basmele traite,
Superba inlacrimare, venita-n vis tiptil.
Copil impatimit, in ganduri nerostite,
Eu eram pe cand parea ca sunt copil.
Dar noaptea asta insa, te uita se inclina,
Vantul se ascute in parerile de rau,
In aer se ingana cioburi de lumina
Si inca se-ntocmeste in ele chipul tau.
In iarna aceea moale, de un alb laptos,
Cu ganduri decupate in zapezi de seara,
Sub ghimpi de ger cantam, pe ulita in jos,
Prin varsta mea cu-aripi și duh de vrabioara.
Iluzii scaparau in dreptul casei tale,
Cand degete prelungi dansau pe clape fine,
Trudit acordeonul in candida chemare,
In cantec așeza strigatul din mine.
Se rasucea in suflet o apriga ispita,
Mana-mi tremura slujind un cantec greu,
Se-nalțau fiori spre zarea ademenita,
Arzand in castitatea din adancul meu.
Mi-amintesc ce vant se zvarcolea taios
Lovind scanteia alba din zapezi de seara,
Conjugam in iarna pe ulita in jos,
Un cant facut sa-l porti ca pe o bratara.
Batrana strada iara se intoarce in vis
Si-n visul meu zacut in putreda lumina,
Ma imbratisezi ca intr-un ochi deschis,
Iar zarea ne-mplinirii de tine este plina.
Ma voi petrece in padure grea de fagi,
Ori poate-n nerostita mea copilarie.
Cand insa din cuvinte va fi sa te retragi
Vreau umbra ta sa fiu, ori angelica stafie.
Transcendand prin anii ce-mi viscolira-n drum,
Crezand ca te-ndoiesti de legamantul meu,
Mi-ascund și azi tacerea, intr-un mic album,
In care patimesc doar eu cu Dumnezeu.
|