Stelian PLATON
Ne prinde pustiul cu raza-i fumurie,
Mai-marii strang lumina in marete burguri;
Bezna reformam cu lipsa de opinie,
Vom trece pragul singuri,singuri,singuri.
Nimic n-a mai ramas din ce fusese ieri
Si nici din inocenta viselor sfioase;
O prada deveniram si ei braconieri,
Cu boturi nesatule si degete slinoase.
De-acum Dumnezeu, este fara rost,
E numai penitenta si tremur in cuvant;
Doar tu si eu, azi mai tinem post,
De parca numai noi, mai suntem pe pamant.
Cand se-ntoarce veacul marelui prapad,
E inceputul doar sau este epilog?
Isus se va retrage fara sa il vad;
Sub care cer si carui inger sa ma rog?
23 Decembrie 2009
|