Eu sunt semnul de-ntrebare
de PLATON
Eu sunt semnul de-ntrebare,
Eu sunt cel ce as vreau sa stiu;
Sunt pagan fara pereche
Si-nalt si mortii din sicriu.
Sunt asprimea-n pribegie,
Stanca sunt care nu crapa,
Muntele plin de manie
Cand iluzii va ingroapa.
Cazuti in negura strabuna,
Contrastele purtati pe frunte;
Nici semn de Soare sau de Luna
N-aveti pe tamplele carunte.
Cand te-ntreb de soarta tara
Iti par o fire nebuna,
Ori de limba literara
Data beznei ca arvuna.
Cu ce imprejurare-n mers,
(Logoditi cu stigma veche),
Ati mai putea fi un demers,
Ori cu ce suras pereche?
Iti e amurgul cat o era.
Iar tu femeie acefala,
In straiul tau de adultera
Esti arsita bilabiala.
Cand te intreb ce brate strambe
Te-au jumulit si impartit,
Aceleasi nume spui, talambe
Cu nemascatul apetit.
Din durere-as vrea putere
Si-o arma crunta as dori-o.
Si-n loc sa spun la revedere
Sa zic talambilor un lung -ADIO!
19/09/ 11
|