Stelian PLATON
Noiembre strecurat in ornicul ce bate rar,
Mestecenii ascund in ceata frunzele de jar,
In margine de cer, plutind, Luna se abate,
Femeie despletita, pe ceru-ascuns in noapte. .
Cadelnitand tomnatic, prin taine si ceata,
Cad frunze somnoroase in palma, inlacrimate.
Acest noiembre surd cu umbre ne rasfata
Si asteptari vibrand pe lacuri instelate.
Lenes fulguieste timpul noiembre pe poteci,
Iar tu purtai, iubito, lumina cruda-n poala;
Eu cu asteptarea ma inveleam in zile reci,
In rugaciunea mea pluteai, ca intr-o catedrala.
28 Decembrie 2009
|