Stelian PLATON
E cantul meu un vis de primavara lina
Cu verde violent in ploi si cu geneze
Brate aprinse in muguri de lumina
Sa rasfoiasca clipa si s-o lumineze
Sunetul de clopot departe stinge iarna
Se-ntocmeste foamea in tot ce este viu
Hrana este cerul ce sta sa se reverse
Si cu moliciunea ta de leagan si sicriu
Risipind pustiul, trec vanturi nervoase
As vrea nenatural de timpuriu sa-mi vii
Te voi sculpta in cantec si-n aburii campiei
Si-n pomii varuiti cu razele dintai
Un zvon impietrit din stresini se disloca
Un ecou inalt tresalta dinspre munti batrani
Si vino ca iarna eterna se sufoca
O, primavara mea, suava si cu sanii plini !
|