Stelian PLATON
Pleci de-acasa tara, din lunga innoptare,
Destinul tau, se vinde intr-un targ strain.
Doar plansul iti ramane scut si-nvelitoare,
Pe itinerarul de om fara destin.
Degeaba avem mare, degeaba avem munti,
Istoria pe-aici isi amana cuvantul;
Se randuie intre ele un popor de mamuti,
Rostind sablonard dupa cum bate vantul.
In proiecte de glorii ministrii insista,
Granicerii-n zadar tin in ochi hotare,
In locul rugaciunii, blestemul rezista;
Iara Miorita, paste doine amare.
Nu-i inima, e vestitorul clopot greu,
Batand in pieptul sfartecat de rele vesti;
Mesterul Manole inalta tot mereu,
Afara si-nauntru zid fara feresti.
Plutind in utopii, ca apa jos in pesteri,
Bratul sau arata acuzator spre Univers,
Porunca sfidand-o, ca alte mii de mesteri,
Marsul sau fortat, e rostogolire-n sens invers.
Zidar purtand in ochi lumina spintecata,
Cu mistria curatand o tandara de cer,
In zarea ta, de tunet si fulgere crapata,
Cosmosul de umbre pluteste in mister!
Tot navigand pe intrebari fara raspuns,
Striviti de soarele curgand siroaie,
La noi in manastire, platim taxe pe plans,
Perceptorilor platim,impozite pe ploaie.
Parerea Ta Doamne, e apriga si doare,
N-a fost rusine mai mare, in care sa ne pui;
Aseaza-ne mai bine in spanzuratoare,
Sau bate-ne pe cruce intr-un singur cui.
26 Decembrie 2009
|