Stelian PLATON
Se lasase noaptea, femeile plangeau,
Mancau judecatorii felii de plictiseala,
Pe colturi de stele acvile pandeau;
E seceta de oameni, multa banuiala
Vad cateodata flacari pe colina,
Postasul ne spune ca n-o sa fie zi,
Vor umple iara hotii sacii cu lumina,
Ideile in bezna repede-or muri.
In piata ghilotina inca scartaia,
Calaul ruginea sub chipul ferecat;
El ascuns de sine statea sub masca sa,
Cu barda, scurta vorba unui condamnat.
Nimic n-o sa ramana asa precum a fost,
Nici gandul meu n-o sa Te gandeasca
Cu umilinta,(atata de fireasca)
Si vei ramane Doamne, in mine fara rost.
|