Stelian PLATON
Se despleteste amurgul inspre zari,
Blestemul tine-l ferecat in sine.
In valvataia atator departari,
Amurgul roade ingerul din mine.
Pe prund verzui, sub licarul de stele,
Pe coline cu sanii goi in ploaie,
Brodeaza ursitoarele destine
Si cu blestemul lor le intretaie.
Himera inaltatoare de-ar fi fost,
Viata, o asez in sacul cu tacere;
Vor fi exotice suspine adanci,
In care va pluti o mangaiere.
Acum ,eu am sa plec cu dragostea la drum;
Mancat de geruri si de-ntunecate ploi.
Imbratisati in pagini de album,
Va ninge lipicios departare peste noi.
24 Decembrie 2009
|