de Stelian Platon
Imi plec urechea la pamant incet,incet,
Din pasul tau doar un ecou mai am;
Ramai ideea mea de inger bun si drept
Si un strop de zvon in care ma destram.
Cand te doresc, eu cant incet, incet.
Lacrimand,tristul glas domol de vant,
Stinge candelabrul, tacut ascet,
In cel mai singur om de pe pamant.
Cand te astept, ma rog incet si cant,
Eterna iarna rece e altarul meu,
Iluzii se ascund sub fiece cuvant;
Invata-ma cum sa vorbesc cu Dumnezeu !
|