Stelian PLATON
Pogoane de-ntuneric rascolesc prin stele,
Sa caut loc de veci singuratatii mele.
Tip de-atata pace, cazuta peste rana,
Cum tipa umbre adanci la ele cand ma cheama.
Cu aripi de Icar vreau, sa zbor de la pamant,
Sa contrazic tarana dar, sa nu o mai ascult.
Intre pamant si cer cu sufletu-mpietrit,
Sa-mi poarte briza calda trupul rastignit,
Iar zborul meu sa fie un tipat luminos,
Filament aprins, pe ceru-ntunecos.
Dincolo de tipat discret picura stropii,
Tacerea care arde cu cruzime ochii;
Fior e tacerea, explozie de-nsingurare,
Torent a fost si diadema e, de foc sfasietoare.
Strigatu-mi-ngheata,cazand cu stele randuri,
Iar umbra mea se stinge, zacand in colb de ganduri.
27 Decembrie 2009
|