Stelian Platon
Un cersetor mergea pe drumuri
Si batea din poarta-n poarta;
Ducea in rugaciuni durerea
Si in toiag intreaga-i soarta.
Se aseza in colt de strada,
Batran proscris de Dumnezeu,
Din cand in cand un ochi sa-i vada
Bratul tremurand si greu.
Lumea n-are timp sa-l vada,
Icoanele si le-a vandut
Si e doar umbra trecatoare,
Pe langa trupul lui durut.
Intr-o zi cazu in strada
Si se zbatu cuprins de frica,
Iar cu o mana tremuranda
Strangea la piept icoana-i mica.
|