Cand becurile-n parc se aprind
Iar luna plina le zambeste,
Indragostitii pe alei
Isi spun al dragostei poveste.
La un copac cu frunza plina,
In umbra lui ei se opresc.
Se-nbratiseaza fara mila
Si in tacerea lor vorbesc.
Isi spun cuvinte ne-auzite,
Simtite in adancul lor.
Cu mangaieri nemarginite
Sporesc al dragostei fior.
Dar anii trec. Si trec de-a valma,
Iar dragostele se repet`,
De-o data se trezesc: e toamna!
Si-atunci incearca un regret.
Regreta tot ce-a fost in viata,
Iubire, dragoste, fcior,
Ca n-au stiut sa pretuiasca,
Ce le-a fost dat sa fie a lor.
Voi tineri ce m-ati ascultat,
Nu asteptati viata sa treaca.
Luati din viata cand vi-i dat,
Ca ce-a trecut, n-o sa se-ntoarca.
A.Timofte |