Am ramas fara sperante la ceea ce insemnai tu demult,
Vroiam sa te vad si sa te ascult.
Trebuia sa imi ascult inima,
Nu v-a fii niciodata ca la inceput,
A avut dreptate,te-am pierdut.
Te vad din nou zambindu-mi fals ascunsa dupa ura si cruzime
In loc de speranta si iubire.
Nu cred in razbunare sau in dreptate divina,
Nu cred nici macar in mila!
In camerele intunecate din sufletul meu inchise stau,
Toate cele neauzite sau necurate.
Dar le ascund adanc in pamant,
Sa nu ma parasesti iar doar eu sa raman,
Inchis in minte ..sperand la ceea ce insemni tu acum. |