Iubito,azi am fost la poarta ta
Dar n-am avut curaj a o deschide,
O gheara am simtit strangandu-mi inima
Si sufletul de-un trist fior cum se cuprinde.
Am vrut sa bat dar mana mi-a intepenit
Rigida ca un semn de exclamare,
Si prima oara-n viata am simtit
Speranta-n mine prima care moare.
Fiori de jale m-au strafulgerat,
Si mi-am simtit genunchii cum se-nmoaie,
Caci am zarit o umbra de barbat
Ce staruia la tine in odaie.
Ah, ganduri negre cate mi-am facut,
Si crunte planuri pentru razbunare,
Si toate astea doar intr-un minut,
Ce mi-a parut un an sau chiar mai mare.
La fel de repede mi-am revenit,
Si asta dupa ce-am privit mai bine,
Mustrandu-ma:Cum oare n-am gandit?
Ca umbra din odaie seamana cu tine.
Si m-am trezit,apoi,pe drum mergand,
Mirat,punandu-mi singur o-ntrebare,
Satisfacut,cu calm si surazand,
Cand ti-a crescut baiatul asa mare? |