Adrianei,
Mi-e sufletul o mare-ntinsa,calma,
Netulburata-n sanu-i de talazuri,
Mi-e sufletul o apa lina, clara,
Ca apa limpede din vaste iazuri.
Si imbatat de-atata calm si pace,
Adorm ades cu sufletu-mpacat,
Iar apa calma tainic se preface,
In jar nestins de dor nealinat.
Am visele explozii de lumina
Si somnul mi-e fierbinte-nvapaiat,
Se naste-n mine-o flacara divina,
Un foc launtric creste neancetat.
Si ma surprinde-mi-napadeste firea,
Un sentiment placut,frumos,curat,
In mine-si face loc treptat iubirea,
Iar sufletu-mi se simte minunat. |