N-am mai simtit la fel si-am zis sa fac un semn,
Sa nu-mi ramana sufletul pustiu
M-am tot gandit :ce poate fi mai demn?
Si-atunci,pe loc,am hotarat sa scriu.
Cu gandul meu pe-albastrul cerului am scris,
Am scris pe-oglinda lacului cea cristalina,
Dar de-ntuneric cerul s-a cuprins
Si-oglinda lacului s-a innegrit de tina.
Am scris pe frunza pomilor ce freamata in vant,
Chiar si pe zarea cea imaculata,
Dar frunzele s-au vestejit curand,
Iar zarea s-a innourat deodata
Am vrut,apoi,sa scriu pe ce-ntalnesc in cale,
Pe praf,pe vant,pe luna si pe stele,
Dar m-am temut ca scrisul va dispare,
La fel cum disparut-a de pe toate cele.
Sa merg sa scriu in cimitir ,mi-am zis,
Pe-o panza de drapel ce-i coborata-n berna,
Dar m-am cutremurat ca un trezit din vis,
Acolo numai moartea e eterna.
Mi-am zis ,dezamagit, ca-i timpul sa-ncetez,
Ca ce-i frumos in lume e sortit pieirii,
Ce astazi simt nu cred sa reusesc,
Sa fac s-atinga clipa nemuririi.
M-a luminat un gand placut intr-un tarziu,
Mi s-a transpus pe fata intr-un zambet,
Eu cautam un loc unde sa scriu,
Decat ca-TE IUBESC-si-am scris pe suflet. |