Un punct izvorat de nicaieri
Iese agale din negre pamanturi
Tulpina se-nalta prinzand puteri
Pentru a deveni o mandra floare.
Floarea alba a tineretii
Fructul dulce al vietii
Mii de petale canta universul in culori
Te inalta melodios peste arbori.
Apoi, petala cu petala incepe sa cada
Culorile dispar, ca un ghiocel in zapada
Muzica inaltatoare pe ritmurile naturii
Se transforma intr-un strigat pe aripile disperarii.
Se pierde totul, se usuca floarea
Anii trec, aprofundandu-mi amagitor starea
Ce frumos si sublim cantam odata.
Acum nu mai sunt nici macar o pata
M-am pierdut in bratele vantului
Si-am ajuns sa dedic poezii pustiului.
by Cata |