In casa, aplecat ridic in slavi peretii
Ei m-au ajutat sa trec peste aceste clipe
Cu ei am vorbit cand am vazut umbra mortii
Ei m-au salvat cand ma inecam in tulburi ape.
M-am saturat sa te tot strig aievea
Mor incet iar glasul isi pierde puterea
Un minut de-as putea sa te mai vad
Sa rosesti zambind, iar eu sa-ncep sa rad.
Cine oare e de vina, cine a gresit
Ca suntem muritori, iar timpul nu l-am oprit
Fiecare sarut era un anotimp
Fiecare vorba se ineca inaltandu-se zeilor din Olimp
Acum, cutia alba imi canta disperarea
Ma ajuta sa traiesc, sa accept uitarea
Caci pe toti cei ce in lume sunt supusi puterii sortii
Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii.
by Cata |