Spune-le Stefane, care-ti este dorinta,
Umar la umar sa chibzuim, precum iti este vointa.
Intra-colo-ti fu domnia, impreuna izbim ura si mania.
Lamureste-i c-asa-i, drept ca o stanca, istoria..
Peste veacuri, solie este increstata pe-ale Moldaviei dealuri, munti si vai
Roman, picior langa picior sa pasim, intr-ale inaintasilor cai.
Arata-le Stefanica, cu chip de strajer
C-au venit "cata frunza si iarba", impunand al lor trai mizer.
Fara chip de-ndurare au cerut a lor dorinta de cotropire.
Ca barbarii, aratand ca hotia-i mandrie si indatorire.
Dar noi, Dunarea, marea si muntii am ramas de veghe indarjiti
Intr-al nostru hotar, gata de lupta ghemuiti, urzind acest hotar, straja neclintiti!
Priponiti, veac dupa veac am pastrat ca-ndatorire
Hotarul Moldaviei, de Carpati, porunca pentru urmasi - de nemurire.
Acestea, in a dacilor asezamant sa se auda-n vesnicie
Nu vrem sa lasam a copiilor pruncie, cotropiti de jale si slugarnicie.
Plecati de-aici barbari ursuzi si flamanzi
Ca de nu... veti primi chip si infatisare de muribunzi!.
Multumita-ti este credinta, Stefane, veche din strabuni
Sa cladesti jertfa-ti, incoronata de cununi,
Ca-i inaltat identitatea acestui norod moldovenesc
Dupa chip si-asemanarea neamul vechi romanesc.
Vantu-ti crapa fruntea plina de osteneala, tie si vitejilor
Aratandu-ti semintiei, drumul de urmat, pe cararea anilor.
Sa lasam scriptura judecat-am fost, fara dreptate,
Pe-ale noastre tinuturi, pradati de sfanta-ti demnitate.
Dar de-acum in fata, nazuitu-ti crez moldovenesc ne-o fi
Birul iobagiei risipit precum nisipu-n vant va fi,
Pradati de-a noastra bunatate, departe de-or sta chinurile alungate,
C-or trai si ei urmasii, in iubire si libertate.
Dar, de-o fi graiul slobod, c-o vrea si ea Moldovita
Sa-si dezrobeasca chinul cerandu-si dorinta,
Dupa suferinde secole, sa-si poticneasca umilinta,
Pace si libertate sa i se ofere, aceasta nu-i dojana de la soarta, ci o vrere..
Trezindu-te-ai Moldavie din chinul de durata
Intreaga sa traiești, langa ai tai frați laolalta.
De ne-or tine-n lanturi gandul ne-om trimite
Moldova-ti parinteasca s-o respilcuim in sfintele-i vesminte.
C-a ramas ea muma, tata, frate, cu drag un parinte.
Sclava lor in chinuri fu, turnara-ntr-nsa foc si sabie
Si-o crapara in batjocora, inca-i trupul sfasie...
Ce-o avea cu ea, ca-i asa de blana, sufletu-i scalda-n duiosie!.
Si-o veni ia soarta, far de chemare harazita,
Puterea toata cateva secunde, de partea ta impietrita.
Dovedit le-oi arata, fara mila, pe dusmai a-i dezbina.
Dar, cu prea cuviinta, calea aceasta n-om urma
Sa le demonstram, a noastra calitate, sfanta moralitate,
Ca atunci cand poti, bine lasi a semana, raul destrama.
Calea-n fata nimeni nu ti-o egala, far-de pret a contesta.
Caci, de-om fi si-om suporta, soarta asta de norod om departa,
Cotropiti nu vom mai sta, maretia-ti vom recapata.
Ca romamnu-i primitor dulce hranitor, viteaz muntean,
Iute moldovean, drept ca un ardelean, chipes dobrogean.
Si intr-u toti ne-om tihni, pacea-n suflet zabovi,
Cu vecinii prebandi, risipind mahnirea, contenind a intrista.
MR
|