Doua luni decand randunica mea, zbor a prins
Si-n vant, aripile-a-ntins.
Putine zile insorite si,
majoritatea de nori acoperite.
Multe clipe adormite,
de intristari chinuite.
Doua luni strapunse de amagiri! In acelasi loc
Fara nici o bucurie, deloc.
Treci furtuna o data,
de-aici drumul sa ti se abata.
Lasa-mi randunica admirata,
de razele soarelui acompaniata.
Doua luni decand zambetul a fugit de pe obrajii ei
Inghesuita in carapacea agoniei.
Risipeste-te chinule. Langa randunica mea nu mai poposi,
Caci ura ai adancit, si mania va prisosi.
Nu-ti doresc chinule, parinte sa te numesti,
simturi omenesti sa intrunesti.
Iara soarta sa ti se intoarca,
si boala din incheieturi sa te stoarca.
MR
|