Cand lumea credea c-a trecut furtuna,
Cand dupa zi a venit in pace, seara si luna,
Totul s-a sfarsit intr-un septembrie umbrit
Iar sperantele de libertate s-au naruit.
Straluceau implinirile de la sfarsit de 89
Visam intr-un inceput si-o zi noua.
Speram ca drepturile au recazut in picioare, precum felina cu ale ei vieti: 7
Au urmat: abominabile fapte, si multe chinuri tarate-n soapte.
Si de-atunci, cerul albastru pe coji de nuci a-ngenunchiat
Nici soarele cu priviri nu se mai lasa mangaiat.
Nu mai aratam ca cei de dinainte, cu dorintele implinite.
Nu mai suntem fericiti, cu iubire si dragoste impliniti.
Rautatea-i crunta si-nbeznata.
Dragostea pentru semeni flutura spanzurata.
Verdele din frunze a disparut
Libertatea n-a mai aparut.
Omule, nu mai esti om
Parca-i fi un putred pom.
O crenguta din tine in pamant sa reinfloreasca
Si, viata cu al ei verde sa reporneasca.
MR |