A fi sau a nu fi, e-o intrebare
Pe-o frunte de poet, pe filozof il cearca
A fi doar veșnicia, a nu fi efemerul
E atit de simplu totul, și incilcit misterul.
E Shackespeare oare cel ce l-a vazut aievea
E oare adevarul o taina sau parerea
Exista adevarul, il ințelegi tu singur
Sau ți-l dezleaga Platon, cu vorbele altui suflet?
E teatrul efemerul, e Dumnezeu actorul
E lumea o parere in numarul de aur?
Actorul e-adevarul, e supraeul, e A fi
E Dumnezeul inger, iubirea ta, o știi.
Rolul e o parere, e teatrul de iluzii
E masca, e persoana,
E efemerul daca, e lumea, Universul
Cenușa ce ramine in A nu fi.
Cunoaște-te pe tine, Socrate te-a mințit
Deci nu cauta in carte, adevarul nu-i un "ce"
Sa il iei de ici spre colo
Ca pe florile de tei.
Inspre clipa ce te cheama, inspre orele ce mint
Tu gindește-te la Memphis, ca a fost in A nu fi.
"Eu sunt Cel ce este" spune-mi
Care parte a lui A fi?
Toți iți spun draga, iubire promițind inșelator
Eu nu cred nici in Iehova, nici in Budha, nici in oameni
In Isus mai cred, in mila
Eu ramin ce-am fost, romantic.
William a zis A fi, A nu fi, Hamlet
De-ar veni azi printre dinșii, un covor de catifea
I-ar așterne dinainte și pierduți s-ar inchina
Unde ești tu, Doamne, sa-i imparți in doua cete
In nebuni, și in mișei
Isus l-a scris de fapt pe Hamlet,
El e Eul lui Shackespeare
Și-al tau, himera lumii in eu-l Isus se naște.
Universul, veșnicia eu le țin
Ca intr-un numar
Ochiul clarviziunii mele
Este Eul-Dumnezeul Logos.
Mii și mii ca Byron, Pușkin
Din condei petrec in clipe
Eu-l meu ca fum ii toarce
Și ii șterge din aripe.
Sunt iluzii ca de spuma
Și in fața ei imi trec
Dulci himere pieritoare
Imi ramine chaosul, ingerul și Dumnezeu.
autor Gudruman Edison
|