| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Prințesa
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul printesa
|
|||
|
Pe steaua alba ce sclipea In haos necreata, Sus la palatul de cristal Printesa insasi stapinea Imperiul, lumea toata. Si vesnicia cuprindea In palma-i delicata, Un gest si totul disparea In noptea-ntunecata. Cu ochii negri, arzatori Cu parul de matasa Iubita ea era nespus Fecioara nepatata. Si totul raspindea in jur Nespus de dulce vraja Gingas sclipiri de stele mii Se raspindeau in preajma. La chipul alb si visator Si buzele de fraga Prea multi s-au stins visind cu dor Vroind pe ea sa vada. Dar azi palatul si tacerea Ce vesnic dainuiesc in vid Au tremurat, s-au clatinat Si si-au simtit pieirea. Printesa sade ginditor Lumina necreata A aparut, ce e Ce semn aduce dintr-odata? Si cum de a patruns poznas Si se alinta dulce Si curcubee dragalas In parul ei aduce? Si cine a-ndraznit aici Peste a sa putere A se ascunde si de ce Lumina si tacere? La glasul ei poruncitor Tacerea lin sopteste: - Printesa, tu vrei tot Tu vrei chiar nemurirea Vrei bolta cerului Si stelele Sau vrei Numai iubirea? Nu-i pentru suflet omenesc, Imperiul s-ar topi in ea Pastreaza-l si renunta Uita. - Nu pot a ma intoarce-acum Iubirea ma cuprinde Voi cauta chiar de n-ar fi Si moartea voi infringe. Atotstapinitoare sunt Si vesnicia Voi crea De nu-i. Intreg imperiul a aflat Printesa astazi cheama In sala mare la palat Toti printii vin in graba. - Printesa Ei nu o privesc, nu pot Si s-ar ascunde, frumoasa prea frumoasa e Nu-i drept, nu pot sa o infrunte. - Printesa, astazi am aflat Ca vrei chiar nemurirea Ca l-ai lua sa-ti fie sot De ti-ar da si iubirea. Noi n-am gasit ceea ce ceri Iubirea, nemurirea Dar le vom cumpara curind De asta iti e vrerea. O lacrima din ochii ei Incet, incet coboara E bucuroasa isi spun ei Dar cine intra oare? Si chiar acum prin fata lor Un paj fara de nume Patrunde si priveste drept Nimic nu are-a spune. Si printii s-au retras incet El este chiar alesul Cum altfel ar putea privi Stapina-n universuri. El tace dara ochii lui O-nvaluie-n misteriu Cu acel ceva nedefinit Ce nu-i stim intelesul. In suflet ei patrund usor Ce dor gingas Pe-aripa lor De dragoste si eros. Un vid etern, nemarginit Din vraja lor se lasa Si cu amorul sau divin Saruta pe craiasa. - Sunt Creatorul necreat Si numai pentru tine Dezvalui ultimul secret Iubirea-i nemurire. Si printul se intoarce-acum Si catre vesnicie Ca-ntotdeauna inima Il cheama sa revie. - Cum oare din iubire eu Sa fiu nemuritoare Si cum un paj Un om de rind Nemuritor sa fie De ce-ai venit De acum pleci De mor iti pasa tie? In suflet el a tresarit Nu lasa sa se vada O lacrima s-a furisat din ochi Si ea il doare parca. Logosul, Tatal, Eul strafulgera: - Pentru ca voi ati indraznit Si taina a coprinde, muri-veti Coborind in lume. Jos, in gradina regilor Chiar linga seminariu Unde printesa la castel Ades isi poarta pasul Sub un copac batrin, pe mal Pajul se-oglindeste-n apa Si-al sau chip priveste O taina. De-ar fi un print ca sa ajung Nu vesnicia ,Doamne Iubirea, si printesa mea Ori, moartea da-mi, de soata. Pajul priveste-acum intii Voalul de mireasa El il ascunde capatii Pe fata o vegheaza. Ascuns cumva in umbra lui Privind din alta lume La alunitele pe spatele-i Si sinii ca de zina. Si-n noaptea cea de catifea Cind luna se-oglindeste Si unduios, indragostit Cu valul se uneste Printesa vine nevazut In apa cu hirjoana Si trupul alb, cu alunite dragalas Sa il alinte-n taina. De vrei voalul sa ti-l dau Sa nu ne stie nimeni Un singur lucru eu iti cer Tu vino de il prinde. Si printul o privea pe ea, E oare Afrodita Zeita dragostei Poznas e zeul, bata-l vina. Intiiul ingeras, Adam Pe Eva o cuprinde Duhul placerii Urca-ncet si duhul dragostei In inima gaseste Marul, extazul amoros Nici dragoste, nici eros Ceva mai mult, ametitor Ambrozia divina, orgasmul Nectarul, sacrificat lui Zeus. Adam, intiiul muritor Nascut fiind, dispare Si sfera de iubire ce Chiar de vrea, nu moare Ramine singura si iar Se-ntreaba cu mirare Cum as putea Sa fac si eu Sa fiu O muritoare? autor Gudruman Edison |
|||
Pune poezia Prințesa pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |