Marea se-ncrunta-n ale ei valuri
Sperant-aruncand intrale vietii ramuri.
Si spuma -nfloreste pe buzele -i mari
Dorint-anvirtind cu degete tari.
Mare,o mare, fecioara albastra
Cand vezi furtuna e veste proasta,
Tribut vrei sa ei fara tocmeala
Vieti omenesti la nimereala.
De veacuri sub valul albastruai ascuns
Comori nestiute si de nepatruns,
Si mana-ti intinzi,si parka tot ai mai vrea
Sa mai tragi o lume ,sub apa ta.
|