Luna sparta isi trage ultima clipa,
Cand norii se-apropie cu gand s-o ucida,
Si inima-mi bate sa sara, mi-e frica,
De umbra ce-mi taie o ultima raza.
Iarba scartie in ploaia ce-mi intra in oase,
Iar sufletul mi-e taiat in doua si cade,
Cand zgomotul mortii strapunge printre fulgere
Si apoi isi ia zborul falfaind, de pe-o cruce.
Ma aplec sa culeg o ultima floare
De pe udul mormant ce plange a jale,
Si-mi sfasie mintea un gand ce-mi apare,
Cand cugetul rece ma strapunge in coaste.
In genunchi astept sa ma ajunga din urma
Razbunarea rece a mortii cea cruda
Si ii simt zbuciumat suflarea in ceafa,
Cand zgomotele amintirii apar iar in fata.
|