Se ivea doar urma suflului greu
cat un veac naruit.
Petalele crinilor albi
se scuturau amintind de nopti instelate.
Le aduna din priviri
impletindu-le-n rama carunta
cand o singura stea
s-a ascuns tremurand langa el.
Pe muchia celui mai aspru destin
a pasit atingand cararile cerului
c-un deget pe-un capat
iar altul pe-albastru,
si alb s-a facut sacrificiul lui Digit.
Acolo, undeva, peste stele,
de mana cu ultimul vis
isi deapana somnul
fara de drum, sau gand,
visator prin gol de alb |