Chintesenta existentei
Spre uimirea peretelui,
culorile pictau o icoana
cat intinderea gandului.
Adunate in taina
prvirile tinteau diversitatea:
o nastere infima
patronata de mii de culori.
La moarte, in ceas de ruga,
refluxul peretelui
reflecta meteahna culorii
rasturnata-n adanc.
Lumanari
sub tirania beznei
evocau culmea intinderii.
Iar zeii,
impleteau un cordon
eternului "zet".
|