Bat tactul cu ochiul liber
iar emotiile mi se lipesc de trup
Voi invinge patima aceasta
oprind cu vlaga gandu-mi deja trist.
In pale vapai imi curg zorii,
sa-mi piarda urma
Uit de plinul acestei femei
cand pe fruntea descifrata de zei
intorc clepsidra.
Bucura-te, Stea Polara!
Desprinde-ti esenta incolora
de truda imperiului alb,
sfarma in stropi mari de mister
acesta tulburatoare daruire.
Destrama-ti pleoapele grele
in file de timp,
lasa-ti usoara reveria sa pluteasca lin
in alt feminin viitor
cu emotii ninse pe trup.
Treci mai departe de ultima mea
onesta iluzie nainte!
Si valea evadarii sa cearna scantei.
Femeie docila, floare de mar,
nojita de sensuri cu vis de-Alizee,
izvor nearatat, cuprinde-mi zenitul,
si du-l la "Tainica Cina"!
Femeie!?
Aprinsa lumina-ferice,
c-o durere mai usoara in mine. |