Gradini de morminte albe
Se-aduna,
Clipeste prin nori un fior
Mai lasa-mi tu iarna
In minte,
Iubirea de-o vara,
Si efemerul ei dor.
Cu degete-nghetate,
Vinetii si reci,
Sa ma cuprinzi
In omatul tau moale
Si de-am sa mor,
Te rog sa ma-ntelegi
Ca inima de gheata
Nu doare.
Si pe mormant,
Tu, nepretuita iubire,
Sa-mi semeni
Stelute de nea,
Ca singura mea amintire
Sa fie doar vaga atingere-a ta.
Nu plange in van
Cu lacrimi de sange,
Sa simt eu de dincolo
Poate-as putea,
Si-n palmele lor
Crud m-ar frange
Minciuna si crunta
Tradare a ta.
Si nu-mi aprinde
In cavou lumanare
Caci somnul meu greu
Vegheat e de sus,
De alba zapada
Ce ma impresoara din cer
C-un straniu suras.
|