Falfaie aripi de inger prin cer,
Se cutremura cer si pamant
Nevrednica lume
Te-apleaca-n genunchi
Asteptand.
Te roaga fiinta pribeaga
Si lasa-ti pacatele
Focul sa -ti arda.
Ridica-ti ochii la cer
Si priveste
Cum cerul prea sfant,
Cu iadul de foc,
Se-nvrajbeste.
Armate de ingeri
Din goarne rasuna
Iar mortii se taraie-n urma,
Brazdeaza cu sangele negru,
Morminte de huma.
Sa arzi ca un sfesnic
In noapte,
Iisuse,Tu lasa-ti trupul
Iarasi strapuns
de milioane de sabii inmuiate
In veninul de vipera
Ce-n inimi pline de ura s-a scurs.
Cu pasii Tai Doamne
Striveste sub talpi
Ale noastre groaznice fapte,
Si seamana-n suflete goi
Iubire si ganduri curate.
Sa stergi c-un suflu
Ai putea
Cum sterge-n manie furtuna
Ca frunzele degerate
Am cadea,
Sub dumnezeiasca Si crunta mana a ta.
Pe ale tale picioare
Sedeav-om ca pruncii piosi
In lumea de-apoi,
Si duhul prea sfant
Va renaste in noi.
Dar ceru-si fereaca
Portile-n noapte,
Si-i surd la ale mele cuvinte desarte.
Tresar speriat,
In murmur de soapte.
Pe drum , vad cum trec
Puhoaie de oameni,
Cu suflete moarte.
|