Rigurozitatea cu care este tiparita o carte,
Viața ei și cum se-mparte.
In fiecare zi, mirosul urat de nou
Pleaca precum o pițipoanca plasticata.
Destinații multiple, o singura influența,
Facandu-și manopera fara sa miște,
Sfințita cu clemența, liniște de siliște-
Lumineaza cutia-ntunecata.-
Prima carte:
Azi a fost lasata pe noptiera, maine imprumutata,
Poi-maine criticata In centrul atenției.
Ieri a fost intampinata cu zambete și pupici.
In decenii se condimenteaza cu atingerea sihastriei.
Prinde culoare de soare șters și se usuca.
Uneori servește drept pranz rapid pentru chițcani-
Inainte sa se faca mari.-
Daca o doare, nu poate sa planga,
Poate sa indure și sa ingandure, incearca sa trimita.
Deși s-au jucat multe roluri intre episoadele sale,
Doar cei mai buni actori au lasat-o neliniștita,
Tatuata. Regizorul e-n vacanța cu direcția și sensul.
Ramane un ambuteiaj de cuvinte batrane și bisexuale.
A doua carte:
Plina de personificare formeaza personalitate.
Despre ea se vorbește precum o doamna-n plinatate.
Singura-și face imaginea, singura-și alege compania:
Maini ingrijite sau murdare, ochelari de vedere sau de soare
Unii pe ea-și descarca mania,
Iar alții o viseaza.
Barbați in costum striga sume mari.
Un domn cu un ciocan evita sa bata finalul. Situația nu-i roza.
Ea sta in bula ei de plastic de vreo ora, suspina. Nu vrea alt stapan.
Nu ințelege de ce e importanta cand in juru-i se seamana vant.
*-Vandut! Doamnelor cu fetița pistruiata! O mie o suta dolari!
Cocuța o intoarce și-și saruta tatal din poza.
|