DESTIN IN ALB
Plange padurea in plina tacere
Si tainica geme de lunga durere,
Caci el, nenorocul, flamand ca un span
O-neaca cu-amarnicul, fierbinte venin.
Ii curma viataCe jalnic destin,
Iar omul o vede si-i pare strain.
Ea, care soarta ne-a luminat,
Sa merite oare asa de lasat?
Speranta de maine adanc o-nfioara
Caci haina ii alba devine mai rara,
Nici pasari pe vale nu canta acum,
Doar valul cel alb e, doar valul de fum.
E plin de pustiul din jur ce s-ancins,
Nici flori prin poiene nu s-au mai prins,
Arde naprasnic un soare nebun,
Clar ca-n oglinda infernu-i acum
A fost si bine c-a fost doar un vis
Si visul ramana pe veci nedeschis,
Sa fie senina si ziua de maine
Padure cu flori si masa cu paine.
Paziti toate cate de sus ne-au fost dat,
Gradina cu flori si aer curat,
Limpede apa din batranul izvor
Acestea ne-asigura un alb viitor! |