Destin si soarta ura si minciuna/
Dureri si lacrimi in suflet se aduna/
Tristeti pacate si singuratate /
Toate-s in suflet fara de dreptate,
Traim acum /
Ca frunzele toamnei in zborul lor/
Coboram tot mai jos,incet tot mai usor /
Atingem pamantul fara sa stim ca-i pamant
Ne ratacim prin ierburi spulberati de un vant
Traim acum in ura si inciuna
Dar nu ne vede nimeni sa ne-o spuna
Avem si noi destin si soarta noastra
Dar nimanui de asta nu ii pasa
Traim batuti de vantul toamnei reci
Ne vestejim incet si-apoi murim pe veci
Ne scurgem in timp ca apele lumii
Lasand anii sa plece cum pleaca lastunii
Dureri si lacrimi in sufletul de om se aduna
Facand viata sa para mai cruda mai nebuna
Creind astfel un gol imens ,un copac fara frunze
In care multe sentimente au devenit confuze
Traim acum ca pomii fara fructe ca florile uscate
Nu stim daca gresim sau dac-avem dreptate
Ne aplecam spre seara cu fata spre pamant
Si ne trezim in noapte plangand si suspinand
Unii pastram in suflet tristete si singuratate
Dar tot noi suntem constienti ca avem si pacate
Si toti am vrea de ele sa scapam acuma poate
Asa cum arborii ar vrea sa scape de crengile uscate
Si totusi noi traim ca pasarile-n noapte
In toamna mohorata ce peste noi se-abate
In vantul rece care-adie peste noi
In frigul toamnei si in ploi
Traim acum dar suntem in trecut
Traim acum dar am trait de mult
Traim acum ca frunzele toamnei in zborul lor
Coboram tot mai jos ,incet tot mai usor,
|