Cum zicea a mea bunica :
"Pe la noi, era in stare,
Buturuga a mai mica
Sa rastoarne carul mare"
Mai, ce vorba minunata !
Insa azi, am un regret,
Cum padurea-i defrisata
Buturugi sunt berechet,
Dar nu stau pe cai batute,
Sau pe-o ulita macar,
Ci, apatice, tacute,
Stau "ca lemnele" in car,
Si niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cadea, intrand sub roate,
Sa-l rastoarne ca-n trecut,
Asteptand din cer sa cada
O surcica-n ajutor,
Ori sa intre la obada
Vreo codita de topor,
Si cum rapa-i mai la vale,
M-as mira, ca-ai dracu' boi,
Chiar de-apare-un ciot in cale,
Caru-l trag.tot inapoi !
Valeriu Cercel
|