(dedicata fetelor mele Eleonora si Mirela)
Imi amintesc de anii-n care,
Sa-l ierte bunul Dumnezeu !
Tata avea, la suparare,
Fiind pe-atunci copil si eu,
O vorbulita,-atat de mare,
De o aud si-acum, mereu :
Cand mai faceam, deh ! nebunii
Si auzea de pe la lume,
Pai, incepea a sudui
Si ma soma uitand de glume :
Cand vei avea si tu copii,
Ai sa-ntelegi atuncea cum e !
Apoi, la scoala cat am fost
Nu era zi sa fiu cuminte,
Ca ma-ncingea, chiar si in post,
Rostind aceleasi vechi cuvinte :
Cand ai sa ai copii si-un rost,
Vei sti ce simte un parinte !
Iar mai tarziu, neinsurat,
Ma astepta.eu, la rachie (!)
Sa vin acas', in zori, din sat,
Ca-l vad si-acum plin de manie :
Cand ti-o da Domnul un baiat,
Atunci sa vezi cum o sa-ti fie !
Insa.cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Cand tata era abatut
Si ma lua pe sus din ghete,
Ca niciodat' nu a stiut,
Ce-nseamna,-n viata, sa ai fete.
Valeriu Cercel
|