Cand a facut El lumea,
Ca omul sa-nteleaga,
I-a dat intelepciunea,
Din daruri sa-si aleaga,
Caci asta I-a fost vrerea:
Sa stim ce-i fericirea,
Ne-a dat la toti durerea,
Regretul si mahnirea,
Iar langa-ntelepciune,
A pus si ignoranta,
Pentru dreptate-n lume
Ne-a oferit balanta,
Sa stim ce-i modestie,
Zgarcit a aruncat,
Samanta de trufie,
Ce o numi, pacat,
Sa stim ce-i intuneric,
El a facut lumina,
Si ce este feeric
A pus sub clar de Luna,
Si langa bogatia,
Ce-a dat-o tuturor,
A pus si saracia
Ce creste cu mult spor,
La pacea ce ne-a dat,
Ca sa o pretuim,
Razboaie a creat
Cu sange s-o platim,
Sub cupa razbunarii
Cu ura si otrava,
A pus floarea iertarii,
Plapanda si firava,
La deznadejdea rece,
Ce cata sa-nfioare,
Torent de foc sa-nece:
Speranta si visare.
.
A mortii mangaiere
Si-a vietii continuare,
Ne-a dat o inviere,
Si-apoio inaltare!
Valeriu Cercel |