La noi in sat, era in deal fantana,
Era si-n vale alta, tot cu roata,
Asta din vale avea apa buna,
Aia din deal, ca lacrima curata,
Flacaii toti, ne adunam de vale,
Iar fetele in deal, mai rusinoase,
Frumosi, isteti si plini eram in foale,
Iar ele mandre toate si frumoase ;
Ne intrebam noi toti, aici de vale :
Dragutele din deal cam ce vorbesc ?!
Precis ca nu-nsirau cuvinte goale,
Se veselesc si-n vale tot privesc (!?)
Noi seriosi, vorbeam chestii serioase,
In seama nici macar nu le bagam,
Dar ele, vorbarete si voioase
C-asa de tare ce ne framantam,
Si-am zis in deal la ele sa urcam,
De-or intreba, venim cu o minciuna :
De sete, iaca toti ca lesinam
Si n-am gasit niciunde o fantana,
Or sa ne creada, si-atunci, dand la roata,
Mai usurel, alene, fara spor,
Vom auzi din gura lor pe data,
Ce tot vorbesc si rad ele de mor (!?)
Da' nici n-am apucat de planuit,
Ca ele coborau toate de mana,
Le era sete-au zis, si or zambit
Si n-au gasit niciunde o fantana,
Cand am vazut-o io pe Marioara,
Am inceput sa-nvart roata cu dor,
Da' ea mi-a zis, ca-mi rupse inimioara :
Mai usurel, alene, fara spor !
...............
La noi in sat, in vale e-o fantana,
Este si-n deal o alta, da-i secata,
Ca lacrima avea apa de buna,
Iar asta de pe vale, n-are roata,
Isi pange dorul ciutura batrana,
Ca rostul ei pe lume ar fi gata,
Au disparut, tinandu-se de mana
Flacai si mandre, invartindu-i roata.
Valeriu Cercel
|