Cin' mi-a vazut poemele-n vreo carte,
A inteles ca sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Ca sunt, si pe deasupra, inca foarte..
Si nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, in cartier,
De-o lume rafinata si cu fler,
Sa calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n targ, c-un plagiat.
S-o fi-ntamplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo fraza, vreun catren,-doua sau trei,
Caci, muza, cand ma prinde in condei
Si-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp sa copiez vr'un ramolit.
Asa ca, observati, io-s plagiat !
'nainte chiar sa scriu poemu-acel,
De-un clasic ! Ce Rusine ! Ce misel !
Si ma gandesc sa pun mana pe el
De nu ar fi de-un secol decedat !
Valeriu Cercel
|