De-o dimineata, parca doua,
Ceva imi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Cand se alinta-n zori la soare
Margaritarele de roua (!)
Si-un greieras, ca dupa nunta,
Pierdut aiurea pe islaz,
De suparare si necaz
Ne-avand o clipa de ragaz
Din scripca lui abia mai canta,
Iara in plopii de la gara
Sub mieluseii albi de nori,
Un card, agale, de cocori
Se-ngana cu privighetori
Facandu-i parca de ocara ;
Insa aud osii de care
Si zarva mare peste vii.
Din maini tesute-n flori de ii
Coboara iz de razachii
Spre ale teascului izvoare !
Dar ce sa mai intreb prorocii (!)
Caci mi-au ajuns ochii s-o vada
Pe Marioara prin ograda,
Innumarand, pusa pe sfada,
Ca tot nu ii ieseau.bobocii !
Valeriu Cercel
|