Bǎtranul teasc topind arama
Intr-un izvor de tǎmaioasǎ,
De bucurie, cu pastrama,
I-a invitat pe toti la masǎ :
Ca si un fur, printre muscate
Vǎrsandu-si auru-n odaie,
Soarele-n cer, peste bucate
Se-alintǎ bland cu-a lui vǎpaie ;
Pe searǎ, stelele-ntr-un car
Toate coboarǎ-ncetisor,
Iar cǎlǎuzǎ le e doar
Mireasma painii din cuptor ;
Mai nemilos teascul apasǎ
Pe bobul ruginiu ce-si crapǎ
Arome in buchet de-i lasǎ
Chiar si fantanii gura apǎ.
Dar la ospǎt cine lipseste ?!
E Luna, prin livezi si vii,
Flǎcǎi si mandre-ademeneste.
.E pusǎ iar pe nebunii (!)
Frumoasa Venus, dimineatǎ,
Curtatǎ de astrii ceresti,
Pe stropi de rouǎ se rǎsfatǎ
In raiul toamnei romanesti.
Doar praful ulitei ignorǎ
O melodie ce-i gǎtitǎ
Cu flori de ii cusute-n horǎ
De o lǎutǎ indrǎcitǎ.
Valeriu Cercel
|