De n-ar fi existat prostia
Si viciile-n asta lume,
N-am fi stiut ce-i parodia
Si.care-ar fi stiut de glume ?!
Noroc ca El, deloc zgarcit,
Pe langa celelalte toate,
Marinimos ne-a oferit
Si-aceste daruri minunate,
Aceste scumpe nestemate,
Ce umoristii le-au batut
In fraze, rime sincopate,
De cand umorul s-a nascut,
Maestrii inzestrati, ce-n viciu
Lovind, il fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,
Sau, care iau peste picior
Naravuri, ce mereu apar,
Batand in sa cu pana lor,
Doar o pricepe vr'un magar.
Insa de-un timp, fara pudoare,
Uitand de arta, telelei,
Au aparut si unii care
Facut-au bata din condei,
Si nu ataca vr'un narav,
Ori vicii, ca cei stilati,
Ci, cu-n umor ieftin, bolnav,
Lovesc direct in viciati,
Razand cu patima, aprinsi,
De cate-o perso.nulitate,
Fiind, in tagma lor, convinsi
Ca fac umor de calitate,
Dar, de i-am pune la cantar
Cu-adevaratii asi, din sfere,
In termen ecoliterar,
Sunt triviale.hahalere,
Asa ca, de privim in plan,
De vicii rad cei stilati,
Iar hahalerele,-n alt clan,
Fac haz, razand de viciati,
Iar dac-ar fi sa recitim
Despre "prostie", in esenta,
La umoristi din nou gasim
Aceasta mare diferenta,
Fi'ndca si-aici, precum se scrie,
Sunt impartiti in doua osti :
Maestrii rad de ce-i "prostie",
Iar hahalerele, de prosti.
Valeriu Cercel
|