Privesc in gol ,dar nu stiu unde!
Gandu-mi e plin, de alt ceva,
Lumina alba, slab patrunde,
In camera-mi goala ca o perdea.
Si parca ceata de odata ,
Incepu sa impanzesca
Privirea-mi fixa fara viata,
Privirea-mi alba ca o ceata
Si fata-mi palida ca ceara,
Ce din lumanare se topii
Nu stiam de-i zi sau seara-n
Care timpu-ncetini
Si ochii clipira-oadata,
Se umezira-n a lor panza,
Si o lacrima uscata,
Cazu slaba pe o frunza.
Doamne!
ce vis frumos ,am avuta in acest rastimp,
Cu lumina si cu soare ce pacat ca m-am trezit!
Ce pacat ca totul pareusor ca s-a sfarsit,
Oda ochilor caprui,ce se-nchid in asfintit.
|