Pe panza neagra, densa, a orelor tarzii
stropita la-ntamplare cu mii de galaxii
se misca lin penelul muiat in praf de stele
ce zugraveste-n taina chip drag inimii mele
.
Inlacrimati sunt ochii arhanghelului trist
ce Domnul - drept pedeapsa - l-a investit artist
caci fapta lui, nedemna de rangul ingeresc
e dintre-acele fapte ce greu se pedepsesc
A incalcat - proscrisul - porunca de credinta
si-n legile nescrise, nu-i loc de-ngaduinta!
si-a coborat privirea din Rai inspre Pamant
uitand pentru o clipa de Sfantul Legamant
Dinjos de nori privit-a cu gand iscoditor
catand cu-a sale simturi un chip de muritor
nesocotind cu-acestea, canoanele ceresti
ce nu permit amestec in trebile lumesti
Caci tot scrutand el zarea, de-acolo, din vecie
ii starui privirea pe-o neteda campie
brodata cu flori albe pe verdele-i covor,
brazdata pe la mijloc de-un limpede izvor
Si-acolo jos, pe iarba, spre marea lui mirare,
din rai parca nascuta, dar totusi muritoare
zarit-a printre gene minunea ne-ntalnita
iar suflul lui de inger pieri pret de-o clipita
In cristalinul apei micutului izvor
desavarsind magia lumescului decor
se oglindea divina, starnind a lui dorinta
o tanara fecioara - ce firava fiinta
Cereasca plasmuire, trimisa pe Pamint
de Dumnezeu creeata, dar muritor de rind
cu trupul cald si fraged, faptura trecatoare
isi desfata fiinta in razele de soare
Vantul ce-n alte locuri rasufla cu furie
sfios de asta data, prin parul ei adie
izvorul ii suspina cantare pe prundis
codrul spre el o cheama cu murmur din frunzis
Si chiar desisul ierbii-n a talpilor calcare
in fata-i se inchina, i-asterne o carare
iar flori de iasomie in hora se aduna
si din a lor miresme ii impletesc cununa
In piept, inima-i rece de zeu inaripat
incepu des sa bata si tot mai apasat
iar din adincul firii suspin lasa sa-i scape
- un freamat al simtirii, neauzit aproape
Din jilt de aur insa, ii priveghea trairea
Stapinitorul Lumii, abia tinandu-si firea
si-n aura-i de flacari arzand cu valvataie
Cel Drept isi scoala trupul, in fosnete de straie
El sceptrul si-l indreapta spre ingerul cazut
ce, din genunchi, in soapta, iertare I-a cerut
si-n van cere-ndurare, plecand a lui privire
caci Dumnezeu tunat-a fireasca osandire:
- Prin fapta savarsita adusu-Mi-ai mahnire
si-i socotesc masura, sa-ti dau ca rastignire
ca de acum-nainte-n al Cerului Regat
sa-ti ispasesti osanda de cazna-n veci legat!
Aveam de mult la Curte de-un pictor trebuinta
dar n-am gasit pe nimeni cu asta iscusinta
te investesc deci pictor, o print ratacitor
a ta lucrare fie ce tu catai cu dor
Povara-ti fie-n suflet ca ce ai zugravit
sa-ti tulbure simtirea in trai nemarginit
caci vazul ti-l intunec - lipsit esti de priviri,
si ce-ai vazut acoloramana amintiri!
Pe intristatul inger, Domnul, asa graind
lasandu-l sa se-nece in lacrimi siroind
se-ntoarse la Domnie, in jiltu-i sa troneze
spre pacatoasa lume din nou ca sa vegheze
In negrul intuneric ce-l lua in stapanire
calauzindu-si pasii de-o draga amintire
inlacrimatul inger ce sufletu-i e greu
cuteaza de-l intreaba pe bunul Dumnezeu:
- Doamne, fii bun de-mi iarta trufasa indrazneala
dar n-avem sus in ceruri peneluri ori cerneala
cum, Doamne, fara ele sa pot sa-ntruchipez
portretul ce porunca mi-Ai dat ca sa pictez?
Domnul-i raspunse-atuncea mai domolind vorbirea
cu bratele deschise tintind nemarginirea:
- De M-ai ales pe Mine, ti-s la-ndemana toate
nu-i lipsa-n Lumea Noastra! Tu astfel te socoate
In ceas tirziu de noapte, in prag de adormire
cu ochi flamand ce soarbe a astrelor lucire
eu te zaresc, zeita, acolo intre stele
un chip pictat pe bolta, prea drag inimii mele |