| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
PLOAIA
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul versurile mele
|
|||
|
Au aprins acuma, parca si pamantul sub picioare. Clocoteste searbad lacul in cazanul dintre tarmuri Iar in tarina pamantul - e crapat si numai sfarmuri. Lenevesc colea pe holda granele abia sculate Afundandu-si radacina sub a lor tulpini uscate. Iarba sta ingenuncheata si plecata de la brau, Salciile intind calcaiul inspre apa din parau, Plopii se aduna palcuri si-si tin umbra din coroana Ascunzand sub a lor scoarta vietati far' de prihana. Numai roiul de albine zumzaie aproape mut Haituind florile fade si cu crestetul cazut. Vantul - parca e ostatec si lipsit de-a lui suflare, Norii stau ascunsi - pesemne - si ei, dincolo de zare. Greu apasa fierbinteala si pe pieptul unui munte Ce se nadusa-n adancuri, izvorand sudori pe frunte Iar o albie - alta data prea putin incapatoare Soarbe lacoma licoarea de viata datatoare. Peste toate-mparateste - intr-un giulgiu sclipitor Soarele cu priviri aspre si cu duh dogoritor. Dar in linistea golasa a naturii amortite Printre pletele-ncalcite ale salciilor smerite Se-auzi o soapta - spusa parca de un glas sfios, Inteleasa doar de colbul care fremata curios. Frunzele - ciulind urechea - incepura sa foiasca Si, saltand cu nerabdare - de pe crengi sa cleveteasca Iar pe firele de iarba, ridicand in sus privirea Le trada - deopotriva - bucuria si uimirea Caci, brazdand vazduhul ranced, vad spre ele cum razbate Arc de foc slobozind cerul dintre baieri ferecate. Stau cu inima-mpietrita vietati si fosnitoare Asteptand sa le-asurzeasca larma cea ingrozitoare. Tunetul rupse tacerea asternuta ca-n mormant Si umplu golul fierbinte dintre bolta si pamant. Vantul, ca scapat din lanturi, vui tare, dand fiori, Adunand deasupra luncii armii cenusii de nori, Soarele se trase-n laturi scaparand inspaimantat Caci, din cele patru colturi de stihii e-mpresurat Ce-si stransera a lor forte sa-l goneasca de pe loc Raspunzand cu lanci de apa sulitelor lui de foc. Ii slabira din putere norii ce veneau puhoi Biciuindu-l in cadenta cu ploi dese in suvoi Si-auzindu-i, se-nspaimanta cand in scuturi se ciocnesc Adunandu-se in palcuri, intr-un iures nebunesc* De urgii dezlantuite ce in cale i s-au pus De pe jiltul de vapaie sa-l goneasca in apus. Triumfand, in semn de pace, un stindard multicolor Se ridica-n orizonturi si descaleca-n izvor Printre ciripit de pasari ce se-nalta in urale Si-n onor de stropi de ploaie ce se cern in reci rafale Si-aruncandu-se pe pajisti, isi sparg trupul in coroane Botezand cu-a lor aghiazma granele-n ogor balane. Soarele infrant, apune aburind in helesteu Oblojindu-si discul vanat, invelit in curcubeu, Parand in umbrirea serii ce pe zari s-a pus stapana Ruginit banut de-alama, aruncat intr-o fantana. Liviu Conta 2008 * Eminescu |
|||
Pune poezia PLOAIA pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |