Doamne, as vrea sa plang dar nu mai
am nici un rau pe ale carui maluri
sa-mi pot aminti de Sion. Si Babilonul
e-n mine si multimea de robi
imi intinde catusele predestinate si rade, rade
istoria, vechile mituri, capul de lup, Doamne,
simt umbra ta mare deasupra pamantului meu,
simt in scheletul pe care-mi port trupul,
oasele risipite pe campuri de inaintasi apocrifi,
simt Qa timpul meu il masoara clepsidre
insangerate si false ochii mei reci si pustii
Doamne, istoria Doamne, ia de la mine
destinul acesta - si daca nu-mi poti harazi alta soarta,
da-mi o moarte inalta, cotropitoare, salbateca,
mai mare decat viata dusmanilor mei.
|