Miorita - comentariu Arcadie Suceveanu

Ne aflam in fata unei creatii literare care a starnit vii controverse in randul criticilor literari, al etnologilor si chiar al filosofilor. Una dintre cele mai reusite valorificari literare (dintre cele aproximativ o mie de variante semnalate si de Adrian FochI) ne-a fost data de Vasile Alecsandri, publicata in 1852, in cunoscuta sa culegere de folclor Poezii populare ale romanilor. Mircea Eliade vorbea de perfectiunea literara a acestei versiuni care nu contrazice canonul, continua procesul creator inceput cu secole in urma in cultura noastra si armonizeaza numeroase motive poetice existente si independent in folclor (sub forma colindelor, a canteceloR). intelegem astfel importanta si continuitatea momentelor creatoare in elaborarea Mioritei, de la rudimentele rituale ale colindelor pana la balada in versiunea lui Alecsandri.



Model exemplar al spiritualitatii romanesti, Miorita era plasata de G. Calinescu printre cele patru mituri fundamentale ale culturii romane moderne prin, am adauga, intelegerea unei dimensiuni esentiale a vietii, moartea. Atitudinea ciobanului moldovean s-a interpretat in diferite chipuri: fatalism si resemnare, pesimism, "elementaritate care produce stare de confuzie si pasivitate" (Livius CiocarliE). S-au realizat paralelisme intre reactia pastorului ca individ si raspunsul poporului roman dat vicisitudinilor istoriei. Un destin individual sau colectiv nu poate fi ocolit, dar sensul implinirii lui in timp poate fi modificat. Nefericirea ciobanului, asumata, nu in mod personal, ci ca un mister sacramental, ne face sa-l vedem drept un invingator in fata destinului, un initiat care isi primeste soarta cu forta necesara pentru a-i modifica intelesul.



Originea baladei sta probabil in epoca de formare a poporului roman. Creatiile folclorice ivite in conditii speciale, intr-un mediu caracteristic, poarta semne lingvistice tipice acestuia, asadar am putea raporta balada si la specificitatea secolului al XVII-lea.

Si totusi revenim la factorul de continuitate, care se face simtit nu numai in chintesenta baladei, dar si in materialul lingvistic stratificat in epoci si momente diferite. Fiind produsul unui anumit climat, creatiile folclorice primesc semnificatii si structurari artistice in raport si cu o mentalitate a colectivitatii, cu rosturi tipice fiecarei categorii.

Scenariul epic se prezinta in cinci episoade (conflictul dintre ciobani, deconspirarea complotului, facuta de mioara vorbitoare, testamentul, cautarea mamei, alegoria moarte-nunta), derulate insa gradat in trei registre: epic, liric si dramatic, si prin diferite forme de realizare folclorica: colind, bocet, cantec eroic si cantec liric.

Debutul se face printr-o linie lenta, joasa, enuntul tematic solicitand o subliniere silabica trohaica, plus o scurta pauza inaintea ultimului cuvant: "Pe-un picior de plai, I Pe-o gura de rai". Tabloul uneste de la inceput omenescul si infinitul, teluricul si cosmicul, cerul si pamantul intr-un spatiu ondulat, specific (potrivit filosofiei lui Lucian BlagA) asezarilor romanesti, prezentand elemente opozante deal - vale. "Cultura populara romaneasca poseda si ea o viziune spatiala specifica, care ia forma determinata a infinitului ondulat", descria Blaga spatiul mioritic. Atat despre locul actiunii, ii recunoastem specificitatea, dar nu primim alte repere de cronotop.

Conflictul dintre ciobani e detectabil atat in arhetipul Cain si Abel, dar si in basmele romanesti. Nu fara semnificatie apar si distinctiile de origine: ciobanul moldovean este invidiat de colegii din alte tinuturi cu importanta mai mult istorica decat geografica. Semnalam si aparitia constructiei bazata pe opozitii. Primul tablou opune seninatatea debutului unei perspective sumbre, iar bunatatea si inocenta ciobanului moldovean este opusa unor laturi umane negative: ura, invidie.

Al doilea episod prezinta dialogul cioban-mioara, structura epica trecand firesc la una dramatica, sustinuta de o alta opozitie de continut: intre ciobani si mioara, invidie si atasament, dragoste. Pastorul care intelege rostul vietii si al fapturilor apropiate, mai presus de semnele evidente, descopera si nelinistea manifestata de mioara: .De trei zile-ncoace I Gura nu-ti mai tace I Ori iarba nu-ti place". Oaia dezvaluie intr-o maniera oraculara "ceea ce a fost hotarat", amintind de animalele din zona extra-umana prezente in basme sau pur si simplu de interpretarile societatilor primitive date gesturilor si revelatiilor animalelor. Ciobanul primeste vestea cu seninatatea initiatului care stie ca acum sau mai tarziu tot ii este dat sa moara. Poate va lupta sa-si prelungeasca viata, dar o va face in mijlocul unor semne si oranduieli care ii amintesc de moarte. "Afland ca soarta i s-a decis, pastorul () preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-un mister al tainei nuntii, maiestuos si feeric, care ii permite sa triumfe asupra propriului destin" (Mircea EliadE).



Urmeaza nucleul tematic prezent in cele mai multe variante, din toate regiunile tarii, testamentul. Accentul devine liric in monologul ciobanului, care semnaleaza sentimentul .tragismului. Structura epica nu precizeaza vreun gest de aparare, desi el s-ar putea sa-l faca, tot evenimentul asezandu-se sub semnul ipotezei ("Si cand oi muri"). Testamentul moldoveanului reflecta o idee primitiva despre viata dupa moarte, care, fiind curmata in mod violent (o viata neconsumata), trebuie continuata virtual prin obiecte ritualice si prin fapturi dragi celui disparut. Prin aceasta proiectie imaginara dupa moarte se refac unele locuri comune: meseria si mediul ei, insa relatia familiala se rupe. De unde tragismul, pierderea afectivitatii si nevoia de exteriorizare. Interesante sunt in acest fragment imaginile auditive: ingroparea, atmosfera senin-contemplativa a acesteia (in opozitie cu imaginea terifianta a riturilor funebrE) este construita cu sunetele fluierelor, care cantand "cu drag", "cu foc" si "duios" creeaza. diferite nuante sentimentale. impacarea omului nu este cu faptul, uciderea de catre cei doi, ci cu ideea mortii, a finitudinii sale. Se intampla aici dezvaluirea unei realitati (ineluctabila moartE) pe care, de obicei, o tinem in umbra, ne ferim sa vorbim de ea, ca si cum am dori s-o uitam.



Ciobanul prefera sa lase celorlalti o poveste despre el care sa inlocuiasca realitatea de neinteles. Moartea se transforma in nunta si sarbatoare. Motivul mortii-insuratoare inseamna existenta dusa mai departe, in mod simbolic. Un mister sacramental ce releva solidaritatea mistica intre om si natura. Astfel si balada se incheie rotund: transhumanta reflecta universul naturii, al doilea moment al baladei descoperind omul si limitele sale, pentru ca, in final, sa revenim la natura, la nunta participand si elemente cosmice (integrare in sanul naturii si expansiune cosmica). Tragedia fiintei umane care stie ca are sfarsit, dar simte infinitul, face posibil acest ceremonial de integrare telurica si cosmica. Nu mai vorbim aici de "panteism, pentru ca acest cosmos nu este sacru prin el insusi, prin propriul mod de a fi, ci este sanctificat prin participarea la misterul nuntii" (Mircea EliadE).

Sa urmarim acum si armonia poeziei folclorice, realizata prin impletirea cuvintelor ("logodna de cuvinte", dupa spusele lui SadoveanU). Atmosfera calma, luminoasa, comuniunea dintre om si natura ne sunt comunicate prin cele doua metafore-simbol de la inceput: "Pe-un picior de plai, I Pe-o gura de rai", dar si prin simetriile rezultate in urma folosirii numeralului trei: "Trei turme de miei I Cu trei ciobanei", si de enumerarea ciobaneilor: "Unu-i moldovan, I Unu-i ungurean I Si unu-i vrancean." Dupa motivul complotului, care contrasteaza prin motivatia meschina a celor doi ciobani si intensifica desfasurarea epica, intervine elementul fabulos - mioara nazdravana -, care dezvaluie planurile sumbre ale complotistilor. Muzicalitatea versurilor care contureaza portretul oitei nelinistite: "Miorita laie, I Laie, bucalaie, I De trei zile-ncoace I Cura nu-ti mai tace! I Ori iarba nu-ti place, I Ori esti bolnavioara, I Draguta mioara?" si folosirea diminutivelor sporesc nuanta dramatica a motivului. Ipoteza mortii si momentul virtual al ingroparii constituie punctul culminant al tragismului, in special prin metafora



"S-oile s-or strange I Pe mine m-or plange I Cu lacrimi de sange!"



Imaginile vizuale se alatura celor sonore din paralelismul descrierii fluierelor: "Fluieras de fag, I Mult zice cu drag! I Fluieras de os, I Mult zice duios! I Fluieras de soc, I Mult zice cu foc!" (iata si excursul liniei melodice de la senin la tandru si pasional!). in cadrul motivului alegoriei moarte-nunta, imaginea poetica a contopirii omului cu natura se alcatuieste cu ajutorul metaforelor: ,Cu-o mandra craiasa, I A lumei mireasa" si a personificarilor: soarele, luna, brazii, muntii, pasarile devin invitati la ceremonialul sacru de inmor-mantare-nunta a tanarului "nelumit", sau, daca adancim sensurile catre intelegeri filosofice, la o forma a supravietuirii in ontic prin contemplarea timpului ce nu poate fi modificat si prin pace sufleteasca.



Daca episodul mortii-nunta ne prezinta impacarea ciobanului cu ideea finitudinii sale, motivul maicutei batrane accentueaza tragismul. Versurile care o descriu pe mama ciobanului, prin folosirea gerunziului in rima: "Din ochi lacrimand, I Pe campi alergand, I Pe toti intreband I Si la toti zicand", sugereaza, prin efectul stilistic-eufonic, un geamat dureros si zugravesc de fapt o atitudine protestatara impotriva mortii premature a fiului (de unde si specificul crestin care i s-a dat baladei - peregrinarile Fecioarei in cautarea lui lisuS). Portretul feciorului pierdut, realizat de imaginatia arsa de dor a maicutei batrane, este un paralelism enumerativ in care nu intalnim decat comparatii subintelese intre el si constituenti naturali: "Mandru ciobanel I Tras printr-un inel? I Fetisoara lui, I Spuma laptelui; I Mustecioara lui, I Spicul graului; I Perisorul lui, I Pana corbului; I Ochisorii lui, I Mura campului".

Prin temele majore abordate si incadrarea faptelor de cultura nationala intr-o dimensiune europeana, cu simbolistica variata, prin exprimarea logica, gradarea argumentatiei si mai ales prin limbajul puternic nuantat de figuri de stil, Miorita contureaza elevat nu numai incifrarea alegorica a unei realitati sociale si etnografice, dar mai ales o mentalitate, un caracter si o filosofie de viata.

Aprecieri critice "Afland ca soarta i s-a decis, pastorul nu se lamenteaza si nu se abandoneaza disperarii, nici nu incearca sa anuleze sensul lumii si al existentei () el preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-un mister al tainei nuntii maiestuos si feeric care ii permite sa triumfe asupra propriului destin." (Mircea Eliade - De la Zamolxis la Cengis-Han, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980) "Miorita si Monaslirea Argesului schiteaza chiar la pragul de sus, al metafizicului, adevarata filozofie a supravietuirii in ontic (MioritA) sau in creatia utilitar-estetica (Monastirea ArgesuluI)." (Mircea Muthu - Cantecul lui Leonardo, EDP, Bucuresti, 1995) "Neantizarea spatiala este tradusa prin metamorfozele integrarii telurice si cosmice. Contradictia intre integrarea telurica si cea cosmica sugereaza eterna tragedie a fiintei umane care este o fiinta finita, dar care are sentimentul si constiinta infinitului. Aceasta contradictie este mediata prin arhetipul neantizarii temporale, mai bine zis al eternizarii. in unele variante ale poemului mioritic, sentimentul eternizarii este sugerat prin plangerea oilor, care se transforma intr-o neintrerupta cantare, declansata etern de eternul - vesnicul - suflu al vantului. in varianta Alecsandri eternizarea este de natura erotica: ciobanul mioritic devine etern prin infaptuirea actului nuptial." (Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu - Folclor literar romanesc, EDP, Bucuresti, 1991) (M. F. B.)

Poeziile poetului Arcadie Suceveanu