Patru Opinca - comentariu Aron Cotruş

Poezia a aparut in ziarul .Romanul", din Arad (an XIII, 1928, nr. 29), si a fost integrata in volumul Maine, care a vazut lumina tiparului in acelasi an, la Craiova.



Despre poeziile cuprinse in acest volum, criticul G. Calinescu afirma ca sunt "o varianta noua a poeziei sale, scurta, amenintatoare si, cu subintelesuri, profetica".
Poezia se circumscrie liricii sociale si, prin tonul dur, ca de piatra, accentuat barbatesc, prin vocatia patetic-ora-culara a discursului liric, augmenteaza traditia poeziei mesianice ardelene, cuprinzand, de la Andrei Muresanu la contemporanul loan Alexandru, voci poetice de rezonanta, in lirica mesianica ardeleana, poezia vizionara a lui Aron Cotrus poate fi considerata cea mai patetica si mai rascolitoare.

Titlul poeziei sugereaza o existenta individuala, dar, cum nota criticul Ov. S. Crohrnalniceanu, .portretul devine generic, sintetic, realizat prin cateva trasaturi sumare, dar decise, sigure, expresive".


Numele este emblematic. Prenumele presupune o onomastica generalizatoare, fixand, ca si alte prenume intalnite in creatia cotrusiana (mai ales IoN), speta. Iar numele, Opinca, de aspra muzicalitate, este mai intai o sugestie a legaturii anteice cu pamantul.



Structural, poezia se organizeaza in sase strofe atipice. Prima si ultima, apropiate ca forma prozodica si organizare lexicala, inchid ca intr-un arc de bolta imaginea acestui portret generic al asupritului. Un portret-efigie. incercand sa le fixam si la alt nivel al receptarii, putem afirma ca prima strofa este enun-tiativ-constatativa, urmatoarele sunt explicative, deschizand drum in crescendo izbucnirii protestatare din ultima strofa - concluziva: demolatoare, prevestitoare de iminente si crunte reactii sociale.



Inceputul poeziei este magistral: ,Io,
Patru Opinca,
taran fara tarina,
plugar fara plug,
ciurdar fara-o vita,
imi duc viata necajita
fara strambatati si viclesug
si brusul de muceda pita
mi-l platesc cu sange din belsug" E un inceput ca de hrisov domnesc, sugerand vechime a existentei, gravitatea unui atestat indubitabil marcat de o fermitate a discursului liric in planul formei si de o stare sociala umilitoare (repetitia in pozitie mediana a prepozitiei fara fixeaza iremediabil textul in memorie ca o realitate asumata) in planul continutului. O realitate a existentei imbracand graiul vartos, mocanesc, devenit si el emblematic.



Strofele urmatoare intregesc imaginea acestui portret generic. Fara repros in plan moral (,am slujit cu cinste si-omenie
satului
si imparatului" sau "O vorba a mea-i ca o mie"), exploatat crunt in plan social, in ciuda harniciei sale (.sapa mea musca, rupe adanc,
dar nu-mi aduce nici doara cat mane
la secere
nime nu se ia cu mine la-ntrecere"), taranul cotrusian este atat de sarac (.de sarac ce-s, toti cainii ma latra"), iar cauza este nedreptatea, stram-batatea lumii: .ranza mi-e goala, blidul la fel", caci din harnicia lui se-mbuiba .groful putred, ciocoiul misel"

Ultima strofa este de asemenea magistrala. inceputul de hrisov domnesc, devenit acum marca a iremediabilului, deschide in fapt drumul revoltei, .razmeritei", anuntata profetic prin verbele la persoana intai ce marcheaza gradat si simbolic o forta exploziva de neoprit:

"Io,
Patru Opinca,
ce-ntr-atatea mosii n-am doar o sirinca,
infrunt strambele legi si napasta,
si-n razmerita ce-n mine creste
sudui vartos, mocaneste,
si scuip pe toata randuiala asta!" .Lirismul - nota criticul Ov. S. Crohrnalniceanu - tasneste din zbuciumul fortei elementare care poarta efectiv vorbele ca pe niste bolovani intr-un torent bubuitor."

O trasatura caracteristica a scrisului lui Aron Cotrus, evidenta si in poezia de fata, este folosirea predilecta a unui vocabular pietros, dur, cu multe regionalisme expresive in plan stilistic. Cuvintele cad, cum remarca Nicolae Mano-lescu, .ca niste lespezi sau se rostogolesc, tunand, clocotind, fumegand. Aceste violente si contorsiuni traduc un zbucium teribil (), o sete de absolut".

Poeziile poetului Aron Cotruş